„Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! ... ” (Psalmul 51:1-12)

Psalmul 51, psalmul pocăinței regelui David. Rugăciune scrisă după ce regele a fost mustrat de proorocul Natan. Ce s-a întâmplat? Regele David lenevea în palatul regal când într-o dupămasă vede de pe terasă o femeie foarte fumoasă care se scălda în apropiere. „Cine este?”, întreabă regele. „Este Bat-Șeba, fata lui Elima, nevasta lui Urie, Hetitul”, i se răspunde. Regele trimite după femeie, se culcă cu ea, după care o trimite acasă. Nu după multă vreme Bat-Șeba îi trimite veste lui David că este însărcinată. Regele încearcă un șiretlic. (Un păcat adesea trage după el altele) Urie, bărbatul acestei femei, era plecat la război. David îl cheamă la el, îi vorbește prietenește, după care îl trimite acasă. Omul din solidaritate față de camarazii săi refuză să se coboare acasă pentru a se bucura. Regele văzând că nu-i reușește șiretlicul, planul de a-și ascunde preacurvia, îl trimite pe Urie înapoi la război cu o scrisoare către Ioab, generalul său, prin care-i cere să-l trimită pe Urie într-o misiune primejdioasă pentru a fi omorât. Așa se întâmplă. Bat-Șeba află că bărbatul ei a murit în război și-l jelește. După trecerea zilelor de jale Regele David trimite după femeie și o ia de nevastă. Bat-Șeba naște un fiu. Scriptura spune: „Fapta lui David n-a plăcut Domnului”. (2Samuel 11:27b)

Dumnezeu îl trimite pe proorocul Natan la rege cu un mesaj. Natan începe și îi vorbește lui David cu tâlc: „Erau doi oameni, unul bogat și altul sărac. Bogatul avea multe animale de tot felul. Săracul n-avea decât o mielușea la care ținea ca la copii lui. S-a întâmplat că a venit un călător la omul bogat, și bogatul nu s-a îndurat să se atingă de animalele lui multe pentru a pregăti o masă călătorului, ci a luat oaia săracului.” Regele Dvid s-a aprins de mânie: „Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte.” Proorocul lui Dumnezeu îi zice lui David: „Tu ești omul acela! ... ” Dintr-o dată mintea regelui se luminează. David a răspuns lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!” Regele David se prăbușește înaintea lui Dumnezeu, zile întregi nu mănâncă nimic, ci doar plânge într-una. Așa s-a născut cântecul de căință numit Psalmul 51, cântare care rămâne un model de pocăință până astăzi.

Regele îndurerat de faptele sale face apel la mila și bunătatea lui Dumnezeu: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! . . șterge... spală-mă, ... curățește-mă de păcatul meu! ” David înțelege ce a făcut și cât de grav este păcatul lui: „Căci îmi cunosc bine fărădelegea, ... Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit, așa că vei fi drept în hotărârea Ta, ... ” Regele David afirmă condiția umană păcătoasă, dar și cerințele lui Dumnezeu pentru om: „Iată sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: ” Psalmistul îndurerat cere Domnului înnoire intelectuală, înviorare fizică și emoțională, reabilitare duhovnicească: „fă să pătrundă înțelepciunea înlăuntrul meu! Fă- mă să aud veselie și bucurie, și oasele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura... Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Nu mă lepăda de la Fața Ta, și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt. Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale, și sprijinește-mă cu un duh de bunăvoință!” Pocăința lui David a fost una profundă. Dumnezeu îl iartă și nu anulează promisiunile făcute lui David până aici, dar, consecință, copilul născut moare, iar neplăcerile din familie încep de-acum să se țină lanț. Se întâmplă că în urma pocăinței noastre Domnul să ne ierte și să nu anuleze promisiunea mântuirii, dar unele consecințe imediate ale păcatelor noastre să rămână.

Istoria aceasta, veche de trei mii de ani, este o istorie cu repetiție, o istorie mai actuală astăzi ca niciodată căci natura umană nu s-a schimbat. Relațiile intime înainte și în afara căsătoriei, infidelitatea conjugală, sunt o practică generalizată în era liberală în care trăim. Răsfoind de curând presa am dat peste un articol care vorbea despre infidelitatea femeilor față de bărbații lor. Articolul pornea de la un studiu în care soții, sub protecția anonimatului, erau chestionate cu privire la relațiile intime. Mărturisesc că îmi este și groază să consemnez aici procentul soțiilor infidele. Ce o fi cu bărbații? ... Dar vai, păcatele acestea, cum am spus, nu vin singure. Ele aduc un cuget murdar, violențe de tot felul, căsnicii distruse, copii traumatizați, vieți pierdute.

Regele David a săvârșit un păcat mare. Dar nu acest lucruru la făcut mare, căci păcatul nu-l face mare pe nimeni, ci este mare prin modul în care s-a pocăit atunci când a realizat că nu era bine ce făcuse. Să-l luăm deci pe David model, dar nu de a păcătui, ci model de pocăință, model de întoarcere la Dumnezeu. Ambrosie, episcop de Milano, a ținut la un moment dat o predică despre regele David la care a asistat și Augustin, predică inspirată de Psalmul 51. El a zis: „Că a păcătuit a fost omenește, că s-a pocăit însă a fost ceva extraordinar. Oamenii îl urmează pe David în păcătuire dar îl părăsesc când el se ridică și mărturisește păcatul, când se pocăiește”.

Preacurvia, infidelitatea conjugală, relația intimă în afara căsătoriei, este unul din păcatele mari, de moarte ar spune apostolul Ioan, păcat care distruge viața și închide cerul. Biblia spune: „Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici preacurvarii, nici malahii, nici sodomiții, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimatorii, nici hrăpareții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu”. (1Corinteni 6:9-10)

Prin urmare;

-Să cerem constant în rugăciune ajutorul și protecția lui Dumnezeu de imoralitate. „Tatăl nostru care ești în ceruri... izbăvește-ne de cel rău”, ne-a învățat Fiul lui Dumnezeu să spunem. (Matei 6:13)

-Să luăm seama în mintea noastră și nici unul să nu fim necredincioși partenerei sau partenerului de viață. (Maleahi 2:15)

-Iar dacă am comis un așa păcat, să alergăm la pocăință sinceră și profundă ca și David. Biblia ne spune: „Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! ... ” (1Cor. 15:34)

-În harul lui Dumnezeu există iertare și vindecare și de acest păcat mare. (1Ioan 2:1-2)